gewissen1

Hm. Da. Poate e adevarat ce se spune: de cand esti mic ai totul in tine. Trebuie doar sa treaca timpul ca sa descoperi mai bine si sa vezi, de fapt, ca momentele copilariei te-au marcat si cred ca, daca ti-ai acorda timpul sa privesti inapoi, ai realiza ca, intr-adevar, mult din caracterul tau prezent se regasea in tine inca de-atunci. Poate ca nu e valabil pentru toti oamenii asta, dar evenimentele care ne marcheaza cand suntem mici ne marcheaza de mai multe ori si cand crestem. Si de-a lungul vietii intregi.

 

Hm. Oare ce se intampla cu mine? Fac din ce in ce mai putina mate de unul singur. Ma indrept spre… spre ce? Hm. Dar info a ramas. Dar si aia…

De fapt, as vrea sa fac cercetare, de ce nu? Dar tot natura umana ma atrage cel mai tare… sa ma fac prof? Sau psiholog? Sau filosof?

Filosof. Poate… sau prof… hmm, sau psiholog…

 

"Ce bine ca esti / Ce mirare ca sunt". Ce cuvinte simple. Ce mult e in spatele lor, ce mult inseamna…

 

Poate era mai bine ca pamantul sa fie plat, atunci macar aveai cum sa-i dai de capat. Si-asa, in rest, in universul asta, nimic nu e finit. Ce-ai reusit tu sa numeri si sa fii sigur, absolut sigur, ca e numai unul? Sau doi. Sau 50. Nu poti fi sigur. Dar avem atata nevoie de siguranta ca ne-am duce de nas, ne-am iluziona de la A la Z incercand sa ne justificam credintele si convingerile. Ca asa e, ca pe ce sa pui bazele? Nu tre sa pornesti de undeva?

Orice are un inceput. Hm. Chiar asa, dar asta daca timpul are inceput, nu? Sau nici macar. Neh, prea absurd. Fara sa admiti nici macar cuvintul ‘salut’, ce inseamna o forma de adresare la intalnirea cu, sau despartirea de o persoana, cu sensul… care-o fi, nu poti sa comunici de niciun fel cu persoana. Si atunci ce te faci? Daca e sa o luam pe adevaruri, totul si nimic e adevarat. Si fiecare fapt are in spate mii si milioane de adevaruri. Si adevarurile au in ele mai multe adevaruri. Ce-i adevarul, ce-i dreptatea? Dar tre sa avem si noi niste limite. Tre sa punem undeva o baza. Si, totusi, sa nu fim drastici. Macar atat.

 

Nu mai judeca. Lasa asta. Iubeste, viseaza, traieste, implineste… ai ambitii, idealuri, propuneri, proiecte. Na. De toate. Supara-te, dar nu te infuria. De ce-ai face-o? Ce rezolvi? De acord, nu te lasa calcat in picioare…

 

Si din cele mii si milioane de adevaruri despre acelasi fapt, oare cati oameni aleg acelasi adevar? Pfff. Zero e mult. Cred ca cea mai des intalnita forma de cearta porneste de la distinctia a doua adevaruri ale aceluiasi fapt. Mai ales cand esti tanar. De care ori vrei sa spui ceva fara sa-ti fie clar, risti. Si chiar si cand iti e… Nu, adevarul e ca nu avem timp sa ne gandim cu adevarat (unul din ele) la ce se intampla. Avem timp pentru tot, avem timp si sa nu avem timp, cum spunea o prietena (ADP), dar avem atat de putin timp pentru noi si pentru fiecare zi incat nici macar nu ne oprim sa ne intrebam: "dar, stai asa, eu pe ce lume ma aflu? ce s-a intamplat azi? maaaai, chiar asa sa fie?" Si apoi constatam surprinsi: "hei, mi-am trait ultimii ani pe alta planeta", sau "bai, nu stiu cum poti sa crezi asa ceva, uite care-i treaba de fapt…" si ceilalti se uita la tine ca la un nebun. Pe de alta parte, daca petreci timpul atent la realitate, se uita cei care nu sunt atenti la tine cu indiferenta cea bine cunoscuta. Sau fara sa recunoasca nimic. Confrunta pe cineva cu ce crezi despre el si aproape sigur va nega toata critica. Rareori s-ar opri sa se intrebe de ce ai ajuns sa crezi asta, cat de adevarat e.

 

Un adevar e nimic… Tot adevarul e tot. Dar nu poti atinge tot adevarul… asa ca fii intelegator. Oricine poate sa nu fie de acord, la fel cum oricine poate sa creada fara sa gandeasca cu adevarat. Si cel mai des, primul caz e respingere, al doilea e amagire. Ai valorile tale, ai parerile tale, nu face ca suporterul inversunat care cafteste pe fiecare om care nu tine cu echipa lui. Fiecare are fixurile lui… Nici macar diferenta dintre sexe nu e ceva pe care sa te infigi. Da, prejudecati, aparente, statistici, dar ce stii, de fapt? Stii cum e sa fii de celalalt sex? Ma indoiesc. Chiar si daca ti l-ai schimbat. Poti sa banuiesti, poti sa ai conceptia ta, atat cat ai patruns-o, dar nimeni nu poate fi de ambele sexe in acelasi timp, nu? Eh, daca impingi putin limitele posibilului nu se stie .

Mi-e dor de inspiratie, de o idee care sa patrunda prin toata insemnarea, de sus pana jos, sa imi lege paragrafele intre ele. Asa, ce-am dovedit aici? O serie de cuvinte… hmm. Ce vreau sa spun de fapt? A, da, fii intelegator. Lumea poate fi foarte primitoare. Ah, si daca ai avea puterea si caldura sufleteasca, ai sa vezi cum se aduna iubirea in jurul tau… Daca ai avea puritatea sa poti sa-i spui cuiva cat il iubesti si cu cat mai mult, in aceeasi zi in care ai comis acte josnice fata de el. Daca ai avea sufletul ca atunci cand cineva e fericit dupa multa vreme, sa uiti de toate problemele tale, sa nu-l intristezi, si sa te bucuri cu el sau ea si atat… Daca ai lasa ideile altuia sa se plimbe prin tine fara sa-ti fie frica, sa fii sigur ca nu ti se va intampla nimic…

N-ai putea constientiza vreodata toate deciziile pe care le iei. Cele mai multe sunt inconstiente. Si cele mai mult nu sunt cum credeai… De cate ori a aparut un cersetor langa mine fara sa ma astept? Si, oare de ce uneori sunt mai darnic decat alteori? Intrebari cu prea multe raspunsuri sau fara raspuns deloc. Si decizia mea de a-i oferi sau nu ceva poate fi pentru mine triviala, dar pentru el nu, ci tocmai…

 

Si totusi nu sunt pierdut… ma las purtat fara sa uit cine sunt. Purtat de la idee la idee… Te invit la o "sedinta" despre orice, oricand, oriunde. Poate se leaga o idee… In fond, cum imi spunea profesorul de filosofie din a 12a, "singurul schimb din lume in care nici o parte nu pierde nimic si ambele parti au de castigat e schimbul de idei." Asa ca fa un pas si lasa o idee pe aici. Nu va trece neobservata.